Sirena Din valul rătăcit al mării, Apare mândră o sirenă Şi în captivitatea zării, Răsună vocea ei perenă. Doreşte să mă cucerească Sau se gândeşte să mă fure? Făptura ei, deja lumească, Vânează sufletele pure. Pe țărmul aşternut cu alge, Ne vom iubi mințind furtuna. În largul mării de mă trage, Sedus, nu voi lăsa cununa. Vitalie Ciugureanu
Comments
Post a Comment