Patima iubirii

Lacrimi, în durere coapte,
Cad pe rana despărțirii.
Ascunzându-se în noapte
Plânge patima iubirii.

Nu ştia ce să mai facă
Ca să prindă vântul sorții.
Singură, ca într-o joacă,
A rămas în fața morții.

Şi de-ar fi încă o mie
De obstacole spinoase,
Va rămâne pe vecie
Patima iubirii-n oase.

 Vitalie Ciugureanu






Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Curtată Te-a curtat şi vântul. Te-a curtat şi ploaia. Zbuciumat e gândul Ce-l absoarbe foaia. Te-a curtat şi pomul. Te-a curtat şi marea. Copleşit e omul Ce-ți resimte starea. Te-a curtat izvorul. Te-a curtat furtuna. Veşnic este dorul Ce îl cântă struna. Vitalie Ciugureanu
Read more
Despărțirea Nu plânge că ne despărțim, S-a spulberat romanul. Nu are rost să-l dezmorțim, Demult e stins vulcanul. Nu încerca să-mi aminteşti, Într-un moment dramatic, Despre sărutul din poveşti Ce mă ținea ostatic. Şi prin sentințe, deseori, Nu-mi pedepsi simțirea. Voi regreta de multe ori Că-i lungă despărțirea. Vitalie Ciugureanu
Read more
Sirena Din valul rătăcit al mării, Apare mândră o sirenă Şi în captivitatea zării, Răsună vocea ei perenă. Doreşte să mă cucerească Sau se gândeşte să mă fure? Făptura ei, deja lumească, Vânează sufletele pure. Pe țărmul aşternut cu alge, Ne vom iubi mințind furtuna. În largul mării de mă trage, Sedus, nu voi lăsa cununa. Vitalie Ciugureanu
Read more