Patima iubirii

Lacrimi, în durere coapte,
Cad pe rana despărțirii.
Ascunzându-se în noapte
Plânge patima iubirii.

Nu ştia ce să mai facă
Ca să prindă vântul sorții.
Singură, ca într-o joacă,
A rămas în fața morții.

Şi de-ar fi încă o mie
De obstacole spinoase,
Va rămâne pe vecie
Patima iubirii-n oase.

Vitalie Ciugureanu