Timpurile noi nu vor veni niciodată acolo unde au rămas oamenii vechi.
Vitalie Ciugureanu
Vitalie Ciugureanu
Posts
Showing posts from 2020
Sirena
Din valul rătăcit al mării,
Apare mândră o sirenă
Şi în captivitatea zării,
Răsună vocea ei perenă.
Doreşte să mă cucerească
Sau se gândeşte să mă fure?
Făptura ei, deja lumească,
Vânează sufletele pure.
Pe țărmul aşternut cu alge,
Ne vom iubi mințind furtuna.
În largul mării de mă trage,
Sedus, nu voi lăsa cununa.
Vitalie Ciugureanu
Din valul rătăcit al mării,
Apare mândră o sirenă
Şi în captivitatea zării,
Răsună vocea ei perenă.
Doreşte să mă cucerească
Sau se gândeşte să mă fure?
Făptura ei, deja lumească,
Vânează sufletele pure.
Pe țărmul aşternut cu alge,
Ne vom iubi mințind furtuna.
În largul mării de mă trage,
Sedus, nu voi lăsa cununa.
Vitalie Ciugureanu
Despărțirea
Nu plânge că ne despărțim,
S-a spulberat romanul.
Nu are rost să-l dezmorțim,
Demult e stins vulcanul.
Nu încerca să-mi aminteşti,
Într-un moment dramatic,
Despre sărutul din poveşti
Ce mă ținea ostatic.
Şi prin sentințe, deseori,
Nu-mi pedepsi simțirea.
Voi regreta de multe ori
Că-i lungă despărțirea.
Vitalie Ciugureanu
Nu plânge că ne despărțim,
S-a spulberat romanul.
Nu are rost să-l dezmorțim,
Demult e stins vulcanul.
Nu încerca să-mi aminteşti,
Într-un moment dramatic,
Despre sărutul din poveşti
Ce mă ținea ostatic.
Şi prin sentințe, deseori,
Nu-mi pedepsi simțirea.
Voi regreta de multe ori
Că-i lungă despărțirea.
Vitalie Ciugureanu
Ochii căprui
Aurul cules din spice
Umple ochii tăi căprui.
Căutam demult să-mi pice
Gustul lor prea amărui.
Cafeniul trist, tomnatic,
Stors din boabe de cafea,
Creionează singuratic
Dramele de catifea.
Ochii tăi purtați de fluturi,
Calmi, în nopțile pustii,
Aranjează așternuturi
Pe sprâncene castanii.
Vitalie Ciugureanu
Aurul cules din spice
Umple ochii tăi căprui.
Căutam demult să-mi pice
Gustul lor prea amărui.
Cafeniul trist, tomnatic,
Stors din boabe de cafea,
Creionează singuratic
Dramele de catifea.
Ochii tăi purtați de fluturi,
Calmi, în nopțile pustii,
Aranjează așternuturi
Pe sprâncene castanii.
Vitalie Ciugureanu
Apusul
Ridic privirea spre apus,
Cu el mă comparai aseară,
Şi tot ce am avut de spus
A ars ca razele de ceară.
În spuma lui s-a dizolvat
Speranța oarecum deşartă.
N-am fost o clipă motivat
De sărutările ce iartă.
Te iau de mână să-ți arăt
Apusul care mai pulsează.
De s-ar întoarce îndărăt
Tot ce a fost şi mai contează.
Vitalie Ciugureanu
Ridic privirea spre apus,
Cu el mă comparai aseară,
Şi tot ce am avut de spus
A ars ca razele de ceară.
În spuma lui s-a dizolvat
Speranța oarecum deşartă.
N-am fost o clipă motivat
De sărutările ce iartă.
Te iau de mână să-ți arăt
Apusul care mai pulsează.
De s-ar întoarce îndărăt
Tot ce a fost şi mai contează.
Vitalie Ciugureanu
Balul insomniei
Vibrează noaptea-n plasa veşniciei
Şi greu dispare umbra blestemată.
Sortit am fost la balul insomniei
Să îndrăgesc o muză zbuciumată.
Au petrecut şi altele serbarea,
Dar numai una mi-a rămas în minte.
Privirea ei îmi taie răsuflarea
Când o ating cu mâna mea cuminte.
Şi împreună am grăbit momentul
Din care nebunia se strecoară.
La balul insomniei, sentimentul,
A fost rugat de patimi să nu moară.
Vitalie Ciugureanu
Vibrează noaptea-n plasa veşniciei
Şi greu dispare umbra blestemată.
Sortit am fost la balul insomniei
Să îndrăgesc o muză zbuciumată.
Au petrecut şi altele serbarea,
Dar numai una mi-a rămas în minte.
Privirea ei îmi taie răsuflarea
Când o ating cu mâna mea cuminte.
Şi împreună am grăbit momentul
Din care nebunia se strecoară.
La balul insomniei, sentimentul,
A fost rugat de patimi să nu moară.
Vitalie Ciugureanu