Sirena Din valul rătăcit al mării, Apare mândră o sirenă Şi în captivitatea zării, Răsună vocea ei perenă. Doreşte să mă cucerească Sau se gândeşte să mă fure? Făptura ei, deja lumească, Vânează sufletele pure. Pe țărmul aşternut cu alge, Ne vom iubi mințind furtuna. În largul mării de mă trage, Sedus, nu voi lăsa cununa. Vitalie Ciugureanu
Posts
Showing posts from 2020
Despărțirea Nu plânge că ne despărțim, S-a spulberat romanul. Nu are rost să-l dezmorțim, Demult e stins vulcanul. Nu încerca să-mi aminteşti, Într-un moment dramatic, Despre sărutul din poveşti Ce mă ținea ostatic. Şi prin sentințe, deseori, Nu-mi pedepsi simțirea. Voi regreta de multe ori Că-i lungă despărțirea. Vitalie Ciugureanu
Ochii căprui Aurul cules din spice Umple ochii tăi căprui. Căutam demult să-mi pice Gustul lor prea amărui. Cafeniul trist, tomnatic, Stors din boabe de cafea, Creionează singuratic Dramele de catifea. Ochii tăi purtați de fluturi, Calmi, în nopțile pustii, Aranjează așternuturi Pe sprâncene castanii. Vitalie Ciugureanu
Apusul Ridic privirea spre apus, Cu el mă comparai aseară, Şi tot ce am avut de spus A ars ca razele de ceară. În spuma lui s-a dizolvat Speranța oarecum deşartă. N-am fost o clipă motivat De sărutările ce iartă. Te iau de mână să-ți arăt Apusul care mai pulsează. De s-ar întoarce îndărăt Tot ce a fost şi mai contează. Vitalie Ciugureanu
Balul insomniei Vibrează noaptea-n plasa veşniciei Şi greu dispare umbra blestemată. Sortit am fost la balul insomniei Să îndrăgesc o muză zbuciumată. Au petrecut şi altele serbarea, Dar numai una mi-a rămas în minte. Privirea ei îmi taie răsuflarea Când o ating cu mâna mea cuminte. Şi împreună am grăbit momentul Din care nebunia se strecoară. La balul insomniei, sentimentul, A fost rugat de patimi să nu moară. Vitalie Ciugureanu