Vitalie Ciugureanu

Sirena Din valul rătăcit al mării, Apare mândră o sirenă Şi în captivitatea zării, Răsună vocea ei perenă. Doreşte să mă cucerească Sau se gândeşte să mă fure? Făptura ei, deja lumească, Vânează sufletele pure. Pe țărmul aşternut cu alge, Ne vom iubi mințind furtuna. În largul mării de mă trage, Sedus, nu voi lăsa cununa. Vitalie Ciugureanu

Pentru un bărbat e mai important trecutul femeii, iar pentru o femeie e mai important viitorul bărbatului. Vitalie Ciugureanu

Despărțirea Nu plânge că ne despărțim, S-a spulberat romanul. Nu are rost să-l dezmorțim, Demult e stins vulcanul. Nu încerca să-mi aminteşti, Într-un moment dramatic, Despre sărutul din poveşti Ce mă ținea ostatic. Şi prin sentințe, deseori, Nu-mi pedepsi simțirea. Voi regreta de multe ori Că-i lungă despărțirea. Vitalie Ciugureanu

Toate popoarele au hoți, însă nu toate popoarele  îi lasă pe aceștia la conducere. Vitalie Ciugureanu

Dacă nu ar fi existat proștii, deștepții nu ar fi ştiut că sunt deștepți. Vitalie Ciugureanu

Ochii căprui Aurul cules din spice  Umple ochii tăi căprui.  Căutam demult să-mi pice Gustul lor prea amărui. Cafeniul trist, tomnatic,  Stors din boabe de cafea,  Creionează singuratic  Dramele de catifea. Ochii tăi purtați de fluturi,  Calmi, în nopțile pustii,  Aranjează așternuturi  Pe sprâncene castanii. Vitalie Ciugureanu

Unii, crezând că l-au prins pe Dumnezeu de picior, încearcă să-l apuce și de gât. Vitalie Ciugureanu

Curtată Te-a curtat şi vântul. Te-a curtat şi ploaia. Zbuciumat e gândul Ce-l absoarbe foaia. Te-a curtat şi pomul. Te-a curtat şi marea. Copleşit e omul Ce-ți resimte starea. Te-a curtat izvorul. Te-a curtat furtuna. Veşnic este dorul Ce îl cântă struna. Vitalie Ciugureanu

Dacă te uiți prea mult la o Domnişoară, poți să vezi cum ea se mărită cu altul. Vitalie Ciugureanu

Să-i explici prostului că e prost e ca şi cum i-ai explica mortului că e mort. Vitalie Ciugureanu

Femeia trebuie să fie iubită astfel încât să nu-i treacă prin cap că altcineva ar putea s-o iubească mai tare. Vitalie Ciugureanu

Apusul Ridic privirea spre apus, Cu el mă comparai aseară, Şi tot ce am avut de spus A ars ca razele de ceară. În spuma lui s-a dizolvat Speranța oarecum deşartă. N-am fost o clipă motivat De sărutările ce iartă. Te iau de mână să-ți arăt Apusul care mai pulsează. De s-ar întoarce îndărăt Tot ce a fost şi mai contează. Vitalie Ciugureanu

Filmarea unui basm în România nu necesită decorațiuni. Vitalie Ciugureanu

Balul  insomniei Vibrează noaptea-n plasa veşniciei Şi greu dispare umbra blestemată. Sortit am fost la balul insomniei Să îndrăgesc o muză zbuciumată. Au petrecut şi altele serbarea, Dar numai una mi-a rămas în minte. Privirea ei îmi taie răsuflarea Când o ating cu mâna mea cuminte. Şi împreună am grăbit momentul Din care nebunia se strecoară. La balul insomniei, sentimentul, A fost rugat de patimi să nu moară. Vitalie Ciugureanu

În lumea asta chiar şi un ciorap are nevoie de o pereche. Vitalie Ciugureanu

Poezia este biletul poetului spre eternitate. Vitalie Ciugureanu

Iubirea platonică De dragoste flămând Gustam din mierea lunii Şi te iubeam în gând Cum pot iubi doar unii. Să ştii că nu-i uşor Să te admir în lipsă. Aş vrea să te-nfăşor În dragostea nestinsă. Şi de respiră lent Iubirea la distanță, Eu nu sunt indolent Şi caut o speranță. Vitalie Ciugureanu